Nu prea ii mai vad rostul. Nu prea ma inteleg cu oamenii si nu gasesc activitati care sa imi placa. Doar lucrez, cateodata si 14 ore pe zi, insa pierderea in munca tine doar o perioada dupa care...vine weekendul. Nu pot gasi nici ceva verde, detest alcoolul, nu mai am rabdare la jocurile video, masina nu prea o folosesc ca vreau sa fac economie.
Viitorul la care visam nu a fost sa fie...nici pe aproape.
Nu mai sunt trupe, internetul a devenit o masinarie de stors dopamina si bani, toate costa nesimtit de mult - doar pentru ca am un salariu decent asta nu inseamna ca e ok sa dai 50 de lei pe orice ieftinitura din China luata la 5 lei in bulk.
Ma mai duc la alergat si ma sufoc de la poluare, ma duc la sala si pare ca is intr-o cusca de hamsteri in care se baga la maxim cea mai cliseica muzica - de care nu poti scapa nici cu casti.
Nu apartin niciunde, caut sa imi fac hobby-uri unde sa intalnesc oameni insa nu imi place niciunul, nu ca ar fi vreun grup de hobby-uri in judetul meu.
Oamenii ma apreciaza ca sunt inteligent, in sensul ca sunt folositor si fac lucrurile complicate. Insa o data ce nu mai e nevoie de mine, dispar din viata mea sau imi testeaza limitele sa vada cat de mult pot profita de mine pana pun piciorul in prag. Apoi pa.
Nu stiu sa "fiu barbat". Ar trebui cumva sa fiu un lider, sa am experienta si incredere si sa inteleg lucruri care iti ia o viata sa le inveti. Nu am avut tata sa ma invete, batranii satului zac in santuri, mai paralizati si mai anesteziati decat mine.
"Trebuie sa inveti ce inseamna sa fi barbat, pentru ca eu am avut in viata barbati adevarati", nu stiu ce pot face mai mult decat sa platesc toate, sa o conduc unde are nevoie si sa ma asigur ca are atentia si afectiunea mea...
Poate daca as fi avut deja o casa, o masina mai buna, un status mai bun as fi mai apreciat, as fi meritat respect sau iubire....
Cateodata ma gandesc ce o sa fac in viitor...si realizez ca am aproape 30 de ani...si viitorul ala a trecut deja...